MOTTO: „Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:55)

Isus muri la Golgota pa cruce
Spre mântuirea noastră-a tuturor
Ca tuturor ce sunt la o răscruce
Prin har să fie-al lor Mântuitor.

Când Sabatul era pe terminate,
În zorii primei zile-a săptămânii
Două femei, fiind mai devotate,
S-au dus saă vadă-al Său mormânt, spun unii.

Ele-au văzut la locu-nmormântării
Un înger prăvălind din ușă-o stâncă;
Cu teamă, din pricina-nfățișării
Înțepeniră-n liniște adâncă.

Împrumutând din fulger strălucirea
Și din zăpadă-mbrăcămintea albă
Pe față-i se citea neprihănirea
Și-n suflet viața sfântă, ca o salbă.

Chiar și străjerii-au tremurat de teamă
Și, înlemnind, ei au rămas ca morți.
„Ce căutați? Isus, de bună seamă,
A înviat, cum a promis la toți!

De nu credeți, veniți de vă convingeți,
Căci se cunoaște locul unde-a stat!
Veniți aici și teama o învingeți!
Vedeți că ce vă spun e-adevărat?

Veți duce-n Galileea vestea bună
A învierii lui Isus Hristos;
El Însuși ce veți face-o să vă spună.
Acolo-I veți vedea chipul frumos.”

Ele-au plecat de la mormânt cu teamă,
Dar, totodată, și cu bucurie,
Spre ucenici s-au dus, de bună seamă
Ca să le ducă mărturia vie.

Hristos le-a apărut atunci în cale:
„Vă bucurați, că-n veci am înviat!”
Cuprinseră picioarele-I, agale
Smerite, Lui cu drag s-au închinat.

„Duceți-vă și nu vă fie frică,
Ci spuneți ucenicilor să plece
Degrabă-n Galileea Mea cea mică.
Astfel, Mă vor vedea ca Mare Rege.”

Și iată, moartea n-avu biruință
Căci Domnul Sfânt e viu pe veșnicie,
Iar El ne cheamă azi la pocăință:
„Veniți să vă adăp din Apa Vie!”

AMIN!