Îl slujesc cu bucurie!


Eu am fost învins de viață
Și de ea, am fost zdrobit
Un sfat bun, sau o povață
De la nimeni, n-am primit

Am fost zdruncinat de soartă
De-ai mei, am fost părăsit
Mă întreb vina, cine-o poartă
Oare, cine a greșit?

Pe cine să învinuiesc
Că am fost singur și trist?
Oare, cui să-i povestesc
Că sunt viu și că exist?

Și eu îmi doream iubire
Pace multa, alinare,
Și visam la fericire
Nu, la cruntă nepăsare

Îmi doream o mamă blândă
Să mă poată alinta,
Inima mea lăcrimândă,
Să se poată bucura

Un om plin de bărbăție
Îl doream, pe tatăl meu
Și doream să-mi spună mie
Că sunt adoratul său,

Dar, s-a dus copilăria,
Ca și vântul, a trecut,
Tristețea sau bucuria
Doar, necazuri mi-au făcut

Bucuria era scurtă
Prea puțin, mă însoțea
Dar tristețea, era multă
Ea, mereu mă chinuia

Școala, casa și căminul
Toate îmi erau ostile
Și simțeam din plin veninul
Nu eram privit, prea bine

Dar, oricum mă comportam
Eram, prea des pedepsit,
'Mângâiere, nu aveam
Eram singur și îngrozit

Într-o zi, tot s-a schimbat,
Un creștin am întâlnit
Care blând m-a abordat
Despre Isus, mi-a vorbit

Mi-a spus vrute și nevrute
Cu nesaț îl ascultam,
Erau lucruri neștiute
Ce lacom, le savuram

Și mă simțeam fericit
Chiar, exista cineva,
Care mult, m-ar fi iubit
Și de grijă mi-ar purta

Eu, de Isus am aflat
Și de jertfa Lui cea mare
Și pe loc, l-am acceptat
Simțeam binecuvântare,

N-am sperat că vreodată
Viața mea se va schimba,
Ea, acum la Domnu-i dată
Nu-s mai eu stăpân pe ea

Îl slujesc cu bucurie
Pe Acel, ce m-a schimbat
El, slăvit în veci să fie
Căci iubirea Lui, mi-a dat.

Amin

Câmpia Turzii, 7 martie 2015