Uneori mă pierd prin mine
că-ntr-o aspră izolare...,
bucuria e poruncă,
de la Soarele răsare.
------------------------
Pune lacrima tăcerii
ca să ardă într-un sfeșnic,
de frumos și de iubire
să fiu Doamne și eu vrednic.

Bogăția cea mai mare
sunt virtuțile cerești,
nici domnia nu se pune
căci prin ea doar rătăcești.

E bogat acel ce-n casă
are liniște mereu
și în ruga lui smerită
Îl vede pe Dumnezeu.

E bogat samariteanu,
când ridică un sărman
prăduit la zidul sorții,
de tâlharii făr' de neam.

E bogat acel ce dă
când nimica nu mai are
și din sufletu-i de pâine,
hrană-i pentru fiecare.

Bogăția e Cuvântul
ce are putere multă
și hrănește cu iubire,
doar pe cel ce îl ascultă!

Camelia Cristea