Poeților adevărați
Așteptăm cocori de gală,
Lebede să vină dalbe
Căci sunt, fără îndoială
Ale primăverii salbe.
Ghiocei și cu brândușe
Florile-s noastre alese
Căci sfărâmă din cătușe
Și trufii de-mpărătese.
Alegând doar principalul
Din descrierile scrise
Nu vedem pe mal, podbalul
Unei râpi cum înflorise.
Pentru-un loc întâi de floare
Prea-i modest ca să ia parte
Însă parcă ninge Soare
Pe trezirile lui Marte.
Unde razele-ncălziră
Puțintel pământul reavăn
Pun în notele de liră
Sori micuți aur nezdravăn.
Tot pământul aburește
Încă necrezând din gheață -
Ei ne-ndeamnă, pământește,
La Credință și Speranță.
Iar pe-alături maluri rupte,
Repezi sfărâmări de pante
Și se-ncaieră în lupte
Apele preatulburate.
Iarna fuge și se duce:
Asta o vedem cu ochii
Chiar de poate să ne-apuce
Scuturatul babei Dochii.
Însă picuri de lumine
Nu vedem în flori modeste
Care:„Primăvara vine!”
Spun cu vers de nepoveste.
Dediței, ruscuțe, stele
Înflori-vor mai „de treabă”,
Brebenei și viorele
Vor umplea pădurea-n grabă.
Pe alăturea vom trece
Neluând podbalu-n zisă
C-așa-i omul - este rece
La o inimă deschisă...
Te iubesc, floare smerită,
Cu-aur proaspăt în cuvinte
Dând o veste însorită
Inimii care nu minte.