E ţara mea cu ulicioare ce se-nfund
Şi cruci în zare ce-n pãmânt se-afund
Cu porţi înalte şi ferestre mici
Şi cu zãvoare-n ele, acolo şi aici,
Palate-nalte şi cãsuţe de ţãrânã
Cişmele bune sau stricate şi fântâne...

E ţara mea cu umbre-sumbre,ascunziş
Priviri-crucis ce tot pândesc piezis,
Fantome vii şi moarte care trec pe stradã,
Fiinţe moarte ce trãiesc în casã, în ogradã...

E ţara mea cu drumuri strâmbe, legi încãlcate
Cu urã, crimã, nedreptate...

Un nor negru mi-acoperã ţara

Luminã vie, lumina sã rãsarã!
Luminã din eternitate!
Fã şi rãsari în noi şi-n toate
Învie morţii, vii, toţi s-aibe Suflare
Şi fii în noi un veşnic Soare.

Luminã dulce şi suavã,
LUMINÃ dulce şi suavã!
Sã nu te duci,
sã nu te duci!

Amin