Prin ceața nopții, zorii zilei încet se răsfrâng
Trezind orașul Nazaret din somnul dulce…
În brațele mamei El doarme adânc, liniștit
La pieptul Mariei Isus, Copilașul Preasfânt
…Treizeci de ani… mai sunt încă până la cruce…
Un vis frumos își deșira prin străveziu lumina
Rostogolind ușor argintul printre stele
El mâna mamei simte cum fruntea ea îi alină
Cu o gingășie sfântă a dragostei divine
În melodii de dor… și-n cânt de păsărele…
Lacrimi calde pe obraji din ochii ei se preling
Și se renasc iar doruri… în sufletul străpuns …
…Iar slovele acelea… ca o sabie îi ating…
Inima de mamă… și tot mai dureros se-înfig…
…El doar zâmbește…și nu-i dă nici un răspuns.
Ea îi mângâie fața și-i apără somnul blajin
De gânduri purtată prin anii de amintiri
Ce taine El oare-i ascunde în surâsul divin
În zâmbetul blând și curat ca mireasma de crin
De vise purtat prin farmecul plin de iubiri.
Păzește-l Maria, Dumnezeu ți l-a dat ca să-l crești
Căci în Ființa Lui… cerul la noi se coboară…
Din slavă a venit… lăsând oștiri îngerești
Să meargă prin spinii aprinși și dureri sufletești
Să strângă lumea la piept… și pe cruce să moară.
Dormi copilaș plăpând, scăldat în dor și gingășii
Veghează-i mamă visele… și somnul dulce…
Căci amprenta mâinii tale rămâne în veșnicii
Și va străluci mereu în zâmbet de copii…
…Treizeci de ani… mai sunt încă până la cruce…
*******