Mai strigă glasul în pustie, încă,
Trezind mereu explozii de verdeață,
Frunza doinește Dragostea adâncă,
Un imn de slavă, Doamne, Îți înalță.

La Golgota se-albește Haina de Mireasă,
Cuptoare curăță în flăcări, zgura,
Se-adună ceata, să se-ntoarcă-Acasă
Trecând biruitori prin Valea Dura.

Din turla vremii, la chindii, ne cheamă
De parcă-ar fi o ultimă-nserare,
Bătrânul clopot, în clipiri de-aramă,
Bing-bang-ul serii sună-a deșteptare.

Vino Isuse să ne urci pe Munte,
În tainele schimbărilor la față,
Descătușați de orizonturi strâmte,
Să ne sclipească fața-a Dimineață.

Și să zburăm de-acolo mai departe,
Ca porumbeii înspre porumbare,
Cu aripi de Iubire fără moarte,
Pe Raza Ta Isuse, veșnic Soare.

Norul decupează albastrul zenit,
Venirea Ta Isuse, e aproape,
Te îmbracă Slava de Fiu Preaiubit,
Cu strălucirea Dragostei Agape.

Pentru că-n Tine Isuse, am crezut,
Nădejde scumpă ne este ce-ai promis,
Ți-ai pus Comoara în vasele de lut
Și ești al nostru viu, veșnic Paradis.

Amin!