De-aş putea Isuse scump faţă-n faţă să-Ţi vorbesc
Doamne, câte Ţi-aş mai spune despre omul meu firesc...
Ţi-aş vorbi despre povara ce îmi pare mult prea grea,
Despre plânsul şi durerea ce nu vor a înceta...

Ţi-aş mai spune poate Tată că e pâinea prea puţină
Că e vremea mult prea rece şi vreau vara ca să vină...
Firea ar striga zburlită că e calea lungă, grea
Şi mai este mult Isuse până la venirea Ta...

Dar, slăvit să fii Tu, Tată că mi-ai dat un duh fierbinte
Ce se-nalţă către Tine cu suspine negrăite
Şi ai pus în pieptul meu un izvor de bucurie
Şi mi-ai dat Cuvântul sfânt... sursa mea de apă vie...

Mulţumesc că-n părtăşie Doamne, încă îmi vorbeşti
Când îngenunchiat la cruce tind spre zările cereşti...
Mulţumesc că astăzi sunt fiul Tău răscumpărat...
Mulţumesc că mi-ai dat viaţă şi de moarte m-ai salvat!

Vulca09-03-2015
Mary