Un împărat a vrut odată să cheme pe toți robii Săi
Să socotească dimpreună ce datorii aveau la el.
Și deschizând de zor zapisul, slujbașii-n față i-au chemat
Pe-un rob ce zece mii de galbeni îi datora ne-ntârziat!
Cum robul nu avea de unde și nicidecum cu ce plăti
Stăpânul hotărî a-l vinde pe el, nevasta și-ai săi fii!
Când auzi robul sentința se aruncă jos la pământ
Și i se închină cu jale, cu lacrimi multe implorând:
Stăpâne, mai îngăduiește și plata-ntreagă îți voi da! . .
Ci nu mă vinde, mai așteaptă, totul îți voi înapoia! . .
Stăpânul se opri o clipă, i se făcu milă de el
Și șterse toată datoria ce o avea robul stingher.
Dar robul ce iertat, din milă, dator vândut nu mai era,
Ieși și întâlni în curte pe-un rob ce o sută-i datora.
De gât îl prinse și îi spuse: -Plătește-mi tot ce-mi ești dator,
Căci dacă nu, te voi închide în temniță, sub greu zăvor!
-Îngăduiește-mă, ai milă și în curând îți voi plăti! ...
Îl imploră robul tovarăș, însă acesta îl smuci
Și îl luă și-l duse iute în temniță, milă neavând,
El, care-avu parte de milă, iertat fiind, dar neiertând!
Însă, tovarășii de slujbă, văzură tot și întristați
Plecară-n grabă ca să spună fapta cea rea la împărat:
-Rob plin de cruntă răutate și vicleșug, eu te-am iertat
De-o foarte mare datorie și doar pentru că m-ai rugat!
Nu se cădea oare ca milă să ai și tu pentru puțin,
Pentru o mică datorie, nu să te porți ca un hain? ? ...
Luați-l! Chinuiți-l bine! Până când totul îmi va da,
Până când zece mii de galbeni voi reprimi în mâna mea!
*
Această pildă ne slujește ca o lumină din Cuvânt,
Ca să ne-arate, să ne-nvețe cum să trăim pe-acest pământ.
Iar asta mai precis, ce-nseamnă? -Că Tatăl veșnic te-a iertat
De datoria ta cea mare, păcatul cel înfricoșat;
Și toți cei zece mii de galbeni, suma păcatului făcut,
Ți s-au iertat sus, pe Golgota, prin jertfa Fiului Său sfânt!
Da! Prin Isus tu ai iertare și ștearsă-i datoria ta!
Dar tu-ai iertat? Ș ștersa-i oare greșeala simplă-a altcuiva? ...
Știi bine cloaca de păcate unde te scufundai adânc
Și-ți amintești și ziua-n care ți s-au iertat de Tatăl sfânt!
Însă prin mintea ta, deodată, răsare-un gând de la cel Rău:
"Vai, cineva a spus de mine ceva ce mi-a căzut cam greu. .
Altcineva în multe feluri eu socotesc că mi-a greșit
Și nu îl pot ierta, nu-i cazul, orgoliul meu ar fi rănit!
Îți spun atunci, iubite frate: tu ești iertat dar n-ai iertat!
Căci nu poți sterge datoria celui puțin îndatorat.
Dator cu zece mii de galbeni, pe când o simplă sută el!
Tu ești iertat! Nu ierți o sută? ! ? . . Te-ndatorează Dumnezeu
Din nou, cu zece mii de galbeni, cu Dumnezeu nu te juca!
Nu ierți pe cel de lângă tine? Nici Tatăl nu te va ierta!
Domnul Isus pe toți ne-nvață să ne rugăm Tatălui sfânt,
Cerând iertare cu putință de-a fi iertați numai iertând!
-"Ne iartă Tată sfânt păcatul, precum așa și noi iertăm,
Celor ce ne greșesc și nouă, precum iertarea lor o dăm."
Nimeni nu vrea jos în gheenă, ci toți ar vrea în Paradis;
Dar doar iertând, iertând pe alții, vom fi iertați, cum El a zis!

Amin.