Poemul iubirii infinite
Toată ştiinţa dacă-aş avea,
Toate tainele de le-aş şti dezlega,
Ar fi tot nimic înaintea Ta.
Toate poeziile dacă le-aş scrie,
Şi Ţi le-aş dedica pe toate Ţie,
Oricât aş scrie eu de frumos,
Ar fi tot nimic fără Hristos !
În loc de poeme,
Tu Te-ai întrupat,
Şi-n ieslea săracă m-ai învăţat,
Ce-nseamnă iubirea cu-adevărat.
În loc de poeme,
În palmele Tale m-ai scris,
În loc de cuvinte,
Ai construit un Paradis,
Poemul iubirii infinite,
L-ai scris pe o cruce cu sânge divin,
De-aceea, o, Doamne, eu Ţie mă-nchin!
În loc să-mpânzeşti
Tot Universul cu poezii,
Să construieşti încă unul
Şi pe-acesta să-l scrii,
Ai scris şapte cuvinte în sublimul ceas:
,,Ah, fiul Meu, cum să te las'' ?
Nu-i oare prea mult
Pentru unul ca mine,
Nu-i oare prea mult
Să fiu lângă Tine,
Nu-i oare prea mult
Să fiu atât de iubit,
Nu-i oare prea mult
Să fiu mântuit ?
25.01.2015
Cornel Jigău