Iubirea mea, născută în durere,
A înflorit, udată zi de zi,
Din lacrimile curse-am luat putere,
Din răsărituri, caldă mângâiere,
Credință şi speranță, în chindii.

Şi-a îndreptat corola către soare,
Îmbrățişând lumina afectuos,
Învăluită-n susur de izvoare,
Miresme celestine şi culoare,
A îmbrăcat iubirea lui Cristos.

Iubirea mea şi dulce şi amară,
S-a înălțat ca bradul printre stânci
Şi lepădând trăirea efemeră,
A transformat condiția austeră
Într-o mireasm-a florilor din lunci.

Nimic nu e mai minunat ca dorul,
Ce-l am în suflet pentru-al meu Iubit,
Dragostea Lui mi-a deşteptat fiorul
Şi m-a condus la Viață, la Izvorul,
Ce-mi e alin şi drum spre infinit.

Şi chiar de plâng adeseori pe cale,
Lacrima mea diamantin luceşte,
Căci Dumnezeu transformă orice jale,
În rugăciuni, în psalmi şi osanale,
Prin Duh îmi dă avânt, căci mă iubeşte!

27/03/15, Barcelona- Lucica Boltasu