Cât de scurtă este viața omului pe-acest pământ,
Ca un abur ce se 'nalță și se pierde iute-n vânt. .
Însă dincolo de viața pe Pământ ce ia sfârșit
Se deschide-o nouă poartă spre al vieții infinit!
Mulți trecut-au pragul veșnic, miliarde, robi și regi,
Toți având aceeași soartă: drumu-n locul cel de veci;
Însă vezi, acolo drumul se desparte-n două căi:
Una duce sus la Domnul, alta-n groapa cu văpăi!
Milioane, milioane au ajuns acolo-n iad
Însă ce puțini trecut-au de al cerului sfânt vad. .
Calea ce-ai urmat în lume, cât ai fost pe-acest pământ
Te va duce jos, în groapă sau la Domnu-n cerul sfânt!
Să fi pentru veci cu Domnul, nu-i nimic mai minunat
Însă crunt e ca în gheenă să fi veșnic condamnat!
-Astea-s basme! Nu se poate! Totul e pân' la mormânt!
Mulți îmi spun, dar eu știu bine că nici ei nu cred ce spun.
După cum orișice lucru are-n lume un creator
Și nu vine la-ntâmplare, ci prin munca de cu zor,
Tot așa este și omul ce de Domnu-a fost creat:
L-a făcut El, Creatorul, Meșterul cel minunat!
El în dragostea-i cerească vrea ca toți să fim în cer,
Dincolo de zarea-albastră, nu cu diavolu-n infern!
Fiindc-atât de mult iubit-a Tatăl omul păcătos
Că în lume jos trimis-a pe-al SăuFiu iubit, Hristos
Să îndure chin și lacrimi, moarte-n cuie pironit
Pentru ca apoi la Tatăl să aduc-un rod slăvit.
Diavolul, înșelătorul, vrea și el un rod hain:
Miliarde să târască jos în moarte și pelin.
Tu pe care-L vei alege? Care cale vei urma?
Vei alege Calea Vieții, Creatorul, Țara Sa?
Sau alegi cărarea largă care duce spre abis,
Parte cu înșelătorul în văpaia de nestins? . .
*
Nu sunt basme! Nu sunt basme! Tot ce scriu e-adevarat!
Și mă doare să văd oameni care merg râzând spre iad...
Când aud și văd pe-atâția cari pe Domnul Îl hulesc
Și când știu că merg spre moarte, către iad, mă îngrozesc!
Ei spun: -liberi! suntem liberi! ; dar de patimi sunt robiți,
Prinși de lanțuri nevăzute, în păcate adormiți; . .
În destrăbălări își caută sensul vieții pe Pământ
Negândindu-se că viața e ca aburul în vânt!
În discuții despre modă, sport și multe clevetiri
Trece viața-n căutarea mult râvnitei fericiri. .
Fericirea e la Domnul și să fi asigurat
Că de-ar fi să pleci la noapte de păcate ești iertat!
Fericirea e pecetea minunatei mântuiri
Și să ști că ești în pragul așteptatei Lui Răpiri;
Că oricum ar fi în viață, chiar nimic de n-ai avea,
Sus în ceruri, pe vecie, ai o casăvdoar a ta!
*
Azi alege Calea Vieții, Calea Domnului Isus
Care duce sus în ceruri, în splendoarea făr' apus!
Ațintește-ți azi privirea către noul Canaan,
Secerișul e aproape, strălucește grâu-n lan!
Tu fii grâu, s-ajungi la Domnul, în eternul Paradis
Căci neghina jos va merge ca să ardă în abis!