O dragoste atât de mare se arată peste tot, o lumină se revarsă dar nu este văzută de toţi.
Fiul Omului intră din casă în casă, căutând credinţă adevărată mărturisită pe genunchi.
Şi vede familii în jurul mesei, plecându-şi capetele pentru a mulţumii în rugăciuni.
La patul celor bolnavi se opreşte pentru a îi mângâia şi a revărsa pace, pace şi har.
Domnul inimii mele se opreşte lângă pătuţul copilaşilor, Îşi pune mâna peste ei rostind o binecuvântare.
Celor bătrâni şi împovăraţi de timp, le aduce aminte de tinereţile petrecute într-o frumoasă alergare
Pentru Isus, pentru Împărăţie, pentru sufletele ce aşteaptară să audă Cuvântul pentru a primi mântuire.
Soţiei ce se îngrijorează de cele trebuincioase pentru mâncare, o consolează cu o puternică încredinţare
Căci Dumnezeu, care a creat lumea cu temeliile ei, şi ţărâna cu tot ce ţine de ea, cu siguranţă El
Va aduce roadă din pământ să hrănească pe cei neprihăniţi căci nu e cu putinţă ca aceştia să
Ducă lipsă un prea mult timp.
Soţului care se macină cu gânduri privitoare la viitorul îndepărtat, la căsătoria propriului copil de curând născut,
Domnul meu promite binecuvântări, şi cere rugăciune, mărturisire, căinţă.
Copilaşilor care cred fără urmă de îndoială, a căror rugăciuni sunt simplu de frumoase,
Le vorbeşte prin Cuvântul Său, căci şi copii au revelaţia minunatului Fiu de Dumnezeu.