Viața pe pământ trece în grabă
Dar totuși este plină de-ncercări,
Iar drumul către patria cea dragă
E presărat cu multe întristări.

Aici văd chinuri, lacrimi și durere
Ce par să nu se termine nicicând
Și-s mulți cei ce doresc o mângâiere
Ce nu se poate-avea pe-acest pământ. .

De multe ori necazul năvălește
Și-apasă ca povara unei stânci;
Iar boala fără veste încolțește
Lăsând în urma ei dureri adânci...

Dar dincolo de zarea cenușie
E patria cerească făr-apus,
O patrie de cânt și bucurie
A scumpului Mântuitor Isus!

Acolo nu-i durere și nici moarte,
Nici boli, nici chinuri și nici încercări
Ci tot ce a durut cât a fost noapte
Se va preface-n zori de mângâieri!

Aștept cu nerăbdare clipa sfântă,
Mult nu mai e și zorii vor veni;
Iar dorul meu ce către cer se-avântă
Își va găsi odihna-n veșnicii!