Dintr-o inimă pustie
Doamne-ai făcut una vie.
Pentr-un suflet gol, pierdut
Ai făcut atât de mult.

Mai întâi ai vindecat
Ceea ce era stricat
Ai făcut să văd eu bine
Că nimic-n aceasta lume
Nu oferă fericire.
E dispreț, e-nșelăciune
Și-ai făcut să o văd bine.
Să-nțeleg că niciodat`
Lumea aceasta nu mi-a dat
Ce Tu mi-ai oferit Isus
Din brațul tău alinător
Cu mâna-Ți Sfântă de Păstor.

Mai apoi Isus iubit
Înspre mine ai venit
Mi-ai șoptit blând și duios
Că iubești pe păcătos;
Că în lume ai venit
Și pe cruce ai murit
Pentru ca cel ca și mine
Ca să vadă tare bine
Că iubirea Ta nespusă
Niciodat n-a fost ascunsă.

Când în suflet o durere
Apăsa cu grea putere
Tu Isus Domnul meu
Ai venit cu-alinul Tău
Așa duios Tu ai lucrat
Ranele s-au vindecat.

Când pe-obraz valuri de lacrimi
Izbucneau fără-ncetare
Tu cu mâna alinătoare
Ai fost Doamne-a mea scăpare.
Le-ai șters toate și mi-ai spus:
”Eu sunt, dragul meu, Isus
Nu uita c-a ta durere
Am purtat-o sus la cruce
Când din răni a curs mult sânge
Când batjocuri am primit
Pentru tine fiu iubit
Pentru ca sa-ți arăt ție
Că sus e o-mpărăție
Unde te-așteptăm cu drag
Pentru că ți-am pregătit
Unde să fii fericit.
Unde lacrima n-a fi
Și durerea nu-i simți.