Ferească Dumnezeu!

Să fie cu putinţă oare,
Când dai în viaţă şi de greu,
Să nu mai vii la Adunare?
De supărat ori nepăsare?
Ferească Dumnezeu!

Să fie oare de trebuinţă,
Să zici cu foc: „E dreptul meu!”
Când alţii pier în neputinţă,
Sau ţi-au greşit din neştiinţă?
Ferească Dumnezeu!

Să fie oare-ngăduit,
Să spui: „Vorbesc precum vreau eu?”
Prin vorbe luminezi şi ai zidit,
Dar vrei pe cineva rănit?
Ferească Dumnezeu!

Să fie oare de folos,
Să ai comportament de „zmeu”?
Să-L vinzi la lume pe Hristos,
Să nu rămâi rob credincios?
Ferească Dumnezeu!

Să fie oare înţelept,
Să fii nesincer, fariseu,
Când ştii că Domnu-i sfânt şi drept?
Tu poţi trăi neînţelept?
Ferească Dumnezeu!

Să fie oare necesar,
Să te îndrepţi spre „temeteu”,
Ca să-nţelegi că fără har,
Tu nu poţi fi mărgăritar?
Ferească Dumnezeu!

Să fie oare-adevărat,
Că ai fugit de jug mereu?
Când alţii-au tras şi au lucrat,
Tu te-ai făcut bolnav în pat?
Ferească Dumnezeu!

Să fie totul în zadar,
Vrei să trăieşti ca un ateu?
Când Domnu-ţi dă har după har,
Tu să alegi veşnic coşmar?
Ferească Dumnezeu!

Să-ţi fie însă de ajutor,
Cuvântul ce l-ai auzit,
Fii un creştin împlinitor,
Plin de iubire şi de dor.
Aşa vrea Dumnezeu!

de Teodor Groza
04.04.2015
Vişeu de Sus