Domnul vieții a murit,
Clopotele bat a jale,
Din mormânt în răsărit
Oare cine o să-L scoale.

De sub glia cea de plumb,
De sub piatra de ocară,
Va putea cerescul Miel
Să trăiasc-a doua oară?

Nici un glas, nici un răspuns,
Capetele se apleacă;
Doar în gândul rău și-ascuns
Gloatele îl vor sub piatră.

Stau sutane și călăi
Să pecetluiască groapa,
Nu cumva pe alte căi
Din mormânt să iasă viața.

...........................

Printre ramuri de măslini,
Printre firele de iarbă,
Din cereștile 'nălțimi
O lumină se propagă.

Glii și pietre și soldați
Nu mai pot să-L țină,
Fiul și-a luat 'napoi
Viața Lui sublimă.

Și se plimbă printre flori
Domnul în grădină,
Să le spună tuturor
C-a murit să-nvingă.

Și s-așeze-n loc de-amar
Har și mântuire,
Pentru cei ce la Calvar
Jertfa-I vin s-admire.