O, Isuse, Mire veșnic
Ce domnești în Înălțimi,
Toarnă-mi iar ulei în sfeșnic,
Duh din Duhul Tău divin! . .

Reaprinde-mi în candelă
Focul Duhului Tău Sfânt
Ca să nu mă pierd în beznă
Rătăcind înspre mormânt! . .

Lungă este așteptarea. .
Focul mi-e aproape stins
Și întunecată-i zarea...
Nici un semn din Paradis...

Mire scump, târzie-i noaptea...
Oare când vei reveni? . .
Oare când va fi strigarea? ...
Când la cer mă vei răpi? . .

Oh, ce grea e așteptarea,
Dar eu încă Te aștept
Să cobori, să-Ți cânt cântarea
Și să-Ți cad cu dor la piept! . .

Vino Mire mai degrabă,
Că-i atât de greu s-aștept
Și de-atâtea ori mi-e teamă
Că adorm și că Te pierd! . .

Însă nu mi-e cu putință
Să știu când vei reveni,
Dar, în sfântă chibzuință,
Voi veghea pân' Te-oi zări!

Pentru clipa revenirii
Umple-mi Tu cu Duhul Sfânt
Candela neprihănirii,
Să Te-ntâmpine arzând!

Ca întreaga așteptare
Să nu-mi fie în zadar,
Să îȚi văd a Ta splendoare
În cerescul Canaan! . .