N-AM CREZUT ÎN ÎNVIERE...

N-am crezut în Înviere
Până când m-a cercetat
Regele cu-a Lui putere,
Când a dezlegat mistere
Și din colb m-a ridicat.

Nu știam că-n veșnicie
Plan divin s-a conceput
Ca Pământul tot să știe
Că s-a coborât la glie
Cel ce-a fost de la-nceput.

N-acceptam mesaje care
Proclamau cerescul har
Am respins acea chemare
Ce venea din depărtare,
Din edenicul hotar.

Eram sigur că viața
La mormânt are final
Dar sosit-a dimineața
Când se risipise ceața
Și-am văzut un Plai astral.

N-a fost doar închipuire
Ci-auzit-am glas duios
”Ești sortit pentru Unire
Să intri-n dumnezeire
Nu în spațiu tenebros...

Te cunosc, te chem pe nume
Să trăiești ești destinat
Nu îndoctrinat de lume
Ea ar vrea să te îndrume
Spre demonicul regat...

Văd în tine frământare
(Nu-s himeră, nu sunt mit)
Nu a fost înmormântare
Ci mi-au dat crucificare
Dar trăiesc să fii iubit...

Te privesc, ți-aud vorbirea
Azi și-n veci exist să ai
Tot ce are fericirea,
Tot ce-aduce împlinirea.
Să călătorești spre Rai.”

Nu regret nici o secundă
Că ființa mi-am deschis
Salvatorul să pătrundă
(Dragostea în El abundă)
Împlinește ce-a promis.

N-am crezut în Înviere
Până când m-a cercetat
Cel ce-i viu cu-a Lui putere,
Când a dezlegat mistere
Și din colb m-a ridicat.

George Cornici/Sărbătoarea Învierii, 2015