“…El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu,
și mijlocește pentru noi !” (Romani 8:34)

De e zi sau de e noapte,
Ceata duhurilor rele,
Răzvrătite, zbuciumate,
Peste lume înșirate,
Bat și-n Porțile de Stele.

“Truditori” plini de ocară
Și vrăjmași ai celor sfinte
Vin s-acuze iară, iară:
-Doamne, pentru-a cȃta oară?-
Sufletele necăjite.

Veninoasa acuzare
Cu malefice ecouri
Umple-n valuri alba zare
Străjuind în depărtare
Ca o mantie de nouri.

Și la Tronul de Mărire
Al Părintelui Ceresc,
E-nfierată noua fire
Și a vieții nemurire
Din tot neamul omenesc.

-Cine este fără vină
Ȋntre oameni, pe pămȃnt?
Mulți din cei ce Ţi se-nchină
Sunt departe de lumină,
Strigă vechiul Belzebut.
-Dacă binecuvȃntarea
Nu mai este peste ei,
Ȋncetează și cȃntarea
Și se stinge Adunarea
Ca o pală de scȃntei.
Și vor fi ai mei, Stăpȃne,
Chiar de trec peste ce-i scris;
După cum Ai spus, știi bine,
Eu sunt cel care menține
Un întreg pămȃnt proscris!

-Nu te lăuda într-una,
Spune Domnul Dumnezeu;
-Cei ce au lăsat minciuna
Au întins spre Mine mȃna
Și al lor Stăpȃn sunt Eu!
Fiul Meu i-a scos din moarte
Și din brațul tău de fier,
Și nimic nu-i va desparte
De iubire și dreptate
Și Lumina Mea din Cer!
El, care-a plătit păcatul
Pe Golgota,-n zi de chin,
A învins ca nimeni altul
Și-a înmiresmat Ȋnaltul
Mȃntuindu-i pe deplin!
*
Plin de har și strălucire,
Cu veșmȃntul alb, curat,
Lȃngă Tronul de Mărire,
Ȋntr-o sfȃntă mijlocire,
Stă al păcii Ȋmpărat!
*
-Pentru sufletele-n viață,
Pentru cei de pe pământ,
Iarăși cer îngăduință;
Dă-le timp de pocăință
Și vei fi, Tată, slăvit!
Sus, pe cruce, al Meu sȃnge
A plătit păcatul greu:
Iartă-l Tu pe cel ce plȃnge,
Nu-l lăsa-n zadar să strige
Sub puterea celui Rău!
Pentru toți M-am dat ca plată:
Răi, bolnavi, neputincioși;
Mulți veni-vor, Sfinte Tată,
Ȋn lumina Ta curată
Și vor fi iar credincioși!
*
Ce iubire! Ce putere!
Slavă-aici și-n ceruri sus!
Toate duhurile rele,
Și din tină, și din stele
Fug la glasul lui Isus!

El, Păstorul omenirii,
Bun, milos, și iubitor,
Este Darul mȃntuirii,
Calea sfȃntă a iubirii
Și al vieții viitor!

Cine te-ar putea seduce?
Lucifer, cu-al său Șeol?
Ȋntre noi și el e-o Cruce
Și un Domn ce ne conduce,
Viu, în vecii vecilor!

Nu e drept și nu-i o scuză
Ca să fii și bun și rău;
Chiar cȃnd Diavolul te-acuză,
Sufletul nu este-o miză
Să te cerți cu Dumnezeu!

Nu știi tu că-n zări albastre,
Sus, de orice gȃnd mai sus,
Peste miile de astre,
Pentru sufletele noastre
Luptă, mijlocind, Isus?

Vrei să fii și tu în luptă
Pentr-un ideal frumos?
Vrei să duci credința sfȃntă
Fără viață prefăcută,
În lumina lui Cristos?
Schimbă-ți felul de gȃndire,
Schimbă-ți felul de purtare,
Lasă vechea moștenire,
Nu te închina la fire
Și la cele trecătoare!

Cine poate să-nțeleagă
Firea, mai deplin ca El?
Jertfa lui Isus, întreagă,
Patimi grele azi dezleagă
Și cătușele de fier.

Vrei lumina celor sfinte?
Către El îndreaptă-ți fața;
Viața Lui îți stă ‘nainte
Și El, sigur, nu te minte
Cȃnd Ţi-a spus:
“Alege viața!”

Nu lăsa ca necredința
Și puterea celui Rău
Să-ți întunece ființa;
Azi, alege pocăința
Și prin ea, pe Dumnezeu!

De-ai căzut, din neveghere,
Roagă-te, nu dispera;
Cere-i lui Isus putere,
Nu te stinge în durere,
Vina, El îți va ierta!

Ai curaj, că-n zări albastre,
Sus, de orice gȃnd mai sus,
Peste miile de astre,
Pentru sufletele noastre
Luptă, mijlocind, Isus!
*
Vrei și tu să fii în luptă
Drept, curat, și luminos?
Pocăiește-te și-ascultă:
Lupta nu va fi pierdută
Dacă lupți lȃngă Cristos!


Botoșani