Se odihnește în lumina Învierii,
Sub razele căldurii iertătoare,
Tot ce are viață pe pământ:
Și om, și pom, pământ și floare.

'Și-arată bucuria-n închinare,
Pentru iertarea ce Dumnezeu a săvârșit-o
În Golgota, pe lemnul de durere,
Când moartea a învins-o, risipit-o.

Din flori de dalb, parfum-ceresc,
În adieri de vânt, grădinile Îi mulțumesc,
Albini în dans de bucurie, în zumzăit:
- Mărire Ție!

În glasuri-imnuri ce se-nalță,
Spre Cel ce-a izbăvit și iartă,
Cu ochii - umezi mă aplec,
Ca salcia pe baltă.

Că ne-a iertat, cu toții știm, dar,
Vom putea vreodat' să-I mulțumim?
De-aceea, Te rugăm în scumpu-Ți har,
Primește rugăciunea noastrăTată,
La al cerului hotar.



Iubitului meu soț Tulics Iosif;
La mulți ani!
12 aprilie 2015