Adios spui cu lacrimi şi durere
Pentru acei ce se despart etern
Dar pentru noi creştinii e 'la revedere'
Ca-n ceruri sus o sã ne vedem.
Adios spui, apoi e veşnicã tãcere
Şi câte inimi nu se frâng?
Dar noi rostim 'la revedere'
Iubito!O, iubite, ne vedem curând.
Adios spui, şi esti fãrã putere
Sã-i scoţi din morţi pe cei pierduţi.
Adios nu!O, da, la revedere
Suntem de Domnul mântuiţi.
Adios nu-i pentru iubiţii
Rãmaşi o clipã fãrã mângâiere
Suntem de Domnul izbãviţi
O clipã doar, apoi LA REVEDERE.
Spuneţi la toţi cã e o despãrtire
Sã-i cheme pe cei dragi la har
Sã fie doar 'la revedere'
Sã ne vedem în ceruri iar.
Amin
Când am însoţit grupul de misiune, fãrã voie am fost martora unei discuţii între doi oamenii: un frate şi un om al strãzii.
Adio! spuse fratele..
Adio!?! se mirã omul strãzii.Nu,nu! Adio este pentru cei ce nu se mai vãd vreodatã, pentru noi este "La revedere!"
M-a mişcat aceastã discuţie, şi mergând spre casã i-am dat dreptate omului strãzii.Adio este pentru cei fãrã speranţa revederii, la revedere este pentru cei ce cred în înviere şi-o revedere.
Aceastã poezie am scris-o pentru fraţii din S., în avion, în drum spre România.
Adã, Doamne ziua aceea, mai curând...
Amin
P.S.:
N-am ştiut ca va fi poezia de despãrtire! O, mamã! Dacã n-aş avea alinarea cã ne vom vedea acolo...ce disperatã aş fi...Suferinţa s-a sfârşit pentru tine! Ai ajuns acasã! ACASÃ! GLORIE DOMNULUI!