În dorul lacrimilor

Ating cu sufletul iubiri și dor,
Mă uit spre cer, Te chem încetișor;
E seară și pleacă toate spre culcare...
...Doar inima-mi Te caută spre locul
De unde, luna palidă răsare.

Vorbesc cu aștrii și-i întreb:
-Voi, L-ați văzut pe Cel mai Înțelept,
Pe Care-n fiecare clipă Îl aștept?
Tăcere... doar luna - tristă mă privește...
Pe față, lacrima-mi pornește.

- Aș vrea să I-o așez în palmă,
Ca un sărut pe sfânta-I rană,
Să-I spun că şi-azi L-am așteptat,
Cu ochii-nlăcrimați spre ceru-nalt...

Și boabe - rouă șiroiesc,
Spre cer se-ndeamnă, se grăbesc,
S-ajungă-n palma-I cea rănită,
De suferinți pecetluită.

În șoapte-foșnet - (primăvară!)
'N buchete albe, roz-liliachii,
Te-aștept Isuse,-i iară primăvară!
Poate-n mirosul tufelor de liliac și crin,
În dorul lacrimilor mele, ai să revii...

15 aprilie 2015
Sanda Tulics