Mai pot eu oare fi iertată?


Doamne, stau în fața Ta
Și Te întreb cu amărăciune:
De crimă, mă poți ierta?
Sau, rămân o urâciune?

Mie, poți să-mi dai iertare
După toate ce-am făcut?
Mai poți avea îndurare
Și să ierți, al meu trecut?

Sufletul pur și curat
Care, nu mi l-am dorit
Ușor, la moarte l-am dat
Darul Tău, n-am prețuit.

Doamne, voi fi eu iertată
De păcatul ce-am comis?
Mă mai poți iubi vreodată
Sau, îmi este interzis?

Cu lacrimi nu pot spăla
Fapta gravă și urâtă,
Înapoi, nu mai pot da
Întâmplarea-i petrecută.

Mă ascund de fața Ta
Mi-e teamă, de ce-am făcut
Te rog, de mă poți ierta
Niciodată, n-am să uit!

Și de acum, orice ar fi
Am să rabd, că-s vinovată
Orice pedeapsă ar veni,
Știu, ea este meritată

Nu-Ți pot Ție reproșa
Căci eu nu Te-am ascultat,
Am încălcat legea Ta,
De greutăți, m-am speriat,

Încă o gură de hrănit
M-a făcut, să uit de toate,
Nu am fost cum Ți-ai dorit
Am fost rea, cum nu se poate.

Dacă vrei, Te rog, mă iartă,
N-am să mai păcătuiesc,
N-am să mai fac niciodată
Ce-am făcut, căci Te iubesc!

Chiar dacă nu pare așa
Adevarul, îl rostesc,
Eu Îți dau inima mea
În fața Ta, mă smeresc

Știu, toți mă vor judeca
Fapta mea e odioasă,
Și pe drept s-or întreba:
Sunt eu, oare, credincioasă?

Oare, sunt eu fiica Ta?
Din inimă, Te iubesc?
Sau doar mi se pare așa,
Una fac, alta vorbesc...

Cei din jur nu au putere
Doar, să mă disprețuiască...
Ei, nu văd a mea durere
Vor numai să pedepsească.

Pedeapsa o pot răbda
Caci știu Doamne-s vinovată,
Mă tem de mânia Ta
Dar de vrei, mai iartă, o dată

Inima într-una-mi plânge
Știu, pe Tine Te-am trădat,
Tristețea nimic nu stinge
N-am crezut cu adevărat,

Nu m-am încrezut în Tine
Cu toată puterea mea,
Am greșit, n-am făcut bine
M-am ascuns, de fața Ta

Inima mi-e îngreunată
De păcatul săvârșit,
Mă mai iartă încă o dată
Dumnezeul meu iubit.

Amin

Câmpia Turzii, 18 aprilie 2015