Stânca mea
Pe Stânca care ma legat de cer
Mă sprijin ceas de ceas.
El...Este Calea-n Univers
Stăpânul...inimii rămas.
E Zidul Dragostei Divin
Puterea pe vecie.
E Fiul,Celui ce mă-nchin
Din zori...vreme târzie!
E Domnul inimii plângând
Şi al durerii frânte.
Adorm la El, strigând
Prin Duhul Sfânt vorbite.
E Zidul Dragostei Divin
Statornic pe vecie.
E Fiul,Celui mă-nchin
Din zori ...vreme târzie!
Un Susur blând şopteşte:
„Copile te iubesc”!
El...Duhul Sfânt,vorbeşte:
„Eu...nu te părăsesc”!
E Zidul Dragostei Divin
Stpânul pe vecie.
E Fiul,Celui ce mă-nchin
Din zori,vreme târzie!
El...e tăria pe pământ
În dreptul celui ce-i zdrobit.
El...ne ridică prin Cuvânt
De-aceea-n lume a venit.
E Zidul Dragostei Divin
El...Domnul pe vecie.
E Fiul,Celui ce mă-nchin
Din zori,vreme târzie!
Amin,Amin!