GLASUL

Păcatul pârjolește ca o vară toridă.
Deznădejdea veninul morții întinde,
Fără teamă, feroce, ca o aspidă.
Sufletul, cu viclenie îl cuprinde.

Și focul suferinței arde puternic,
Mistuie sufletul de păcat apăsat.
Glasul lui Isus, lin ca o boare,
Trimite Cuvântul și-i vindecat.

Iubirea Lui, e o blândă suflare,
Smulge sufletul din groapa morții.
El, Izvorul vieții, Sfântă alinare,
Nu lasă sufletul în bătaia nopții.

Picură picuri de binecuvântare,
Pe unda iubirii tot mai des unduiesc.
Se revarsă razele îndurătoare,
Durerile toate în uitare se topesc.

Glasul blând și plin de îndurare,
Mângâie lin și cu răbdare suferința,
Trimite picuri de raze nemuritoare,
Și-n cel căit se mărește credința.

Amin!