Trăim timpuri grele, zilele din urmă
Când lumina-i tristă și credința mică;
Zilnic, la tot pasul, lumea pare-o turmă
Dezrădăcinată, îmbrăcată-n frică.

Suflete murdare își ascund păcate,
Lupi în piei de oaie predică iubirea,
Duhuri necurate mișună în noapte
Și natura însăși și-a pierdut menirea.

Cerul se destramă, răul se ascute,
Mările se varsă, munții se despart,
Egoiștii-adună vrute și nevrute,
Puțini se căiesc pentru-al lor păcat!

E uitat cvântul, pacea și iertarea,
Lumea bea păcatul din al morții râu;
Tremură pământul, arde nepăsarea,
Ura naște monștri, lacrimi și desfrâu!

Foamea urlă-n spații despuind iubirea,
Sărăcia cheamă boli și suferinți,
Chipul neascultării, lipsei de iubire
Frânge-n teascul firii fii, bunici, părinți.

“A murit rușinea!” spune-o vorbă “cultă”
Buna cuviință e doar un dicton:
Unde este cinstea? Cine mai ascultă?
Lumea noastră, astăzi, e un Babilon.

Cine e cu Domnul? Cine-i cu Satan?
Cine-i în lumină? Cine-i în abis?
Fiecare suflet își alege,-n viață
LOCUL, despre care Dumnezeu a scris!

*

Tu, “fărâmă-a clipei”, rătăcind în lume
Ce dorințe ard în inima ta?
Cȃnd te vei auzi tu strigat pe nume,
La sfȃrșitul vieții, unde te-ai afla?

Veșnicia nu e vis ori nebunie:
Viață după moarte este! Și se știe.
Și sunt douã locuri: Unul de suspin,
Altul, de iubire și de pace plin!

Fugi de “strălucirea” și iubirea lumii
Și ridică-ți ochii din strȃnsoarea humii;
Vino în lumina Domnului Cristos
Și alege LOCUL Cerului frumos!

Ȋn aceste vremuri aspre și urȃte
Să nu rȃzi de Domnul și de cele sfinte!
Lasă șoapta firii și lumescul vis
Și alege LOCUL, de Isus promis!

Domnul este Calea vieții și iubirii
Salvatorul veșnic, VIU, al omenirii!
Vino, cu credință, pe al crucii drum
Și alege LOCUL, cu Isus: acum!

Nu e timp de “poate,” ori “să văd, nu știu!”
Zorii altei lumi sunt de-acum în prag:
Dacă vrei un LOC, cu Isus Cel Viu
Vino azi la El, suflet scump și drag!


Florești, Cluj