Isus Hristos pe cruce, în suferinţi cumplite
Striga cu vocea stinsă: ”DE CE M-AI PĂRĂSIT”?
Astfel şi-a dat El duhul; crezând în cele scrise
Şi-n ce-au vestit proorocii findcă s-a împlinit.
Îl luară de pe cruce si-L puseră-n mormânt
Crezând c-o piatră mare-L va ţine în pământ.
Ei au uitat c-o clipă fusese părăsit
De Tatăl, pentru mine şi tin’ că ne-a iubit
Isus Hristos, anume… a fost pus în mormânt
Ca să Îl preamărească şi cei ce n-au văzut.
Apoi a înviat şi-n cer S-a aşezat
Ca să ne mântuiască de diavol şi păcat.
Isus Hristos e viu! La Petru s-arătat
La Ioan şi la femei…, le-a zis: „AM ÎNVIAT”
Și mulţi alţi ucenici... și Toma L-au crezut,
Dar noi... de ce să credem? ! ? că noi nu L-am văzut…
Să mergem l-ale noastre: când Iuda l-a vândut
Petru, fugind spunea: “NU ÎL CUNOSC”…”NU L-AM VĂZUT”!
Iar noi azi să vedem doar prin ochii credinţei?
Să credem în vedenii cum IOEL vestise?
Să credem, dragii mei căci Domnu-I neschimbat
Nici ieri, nici azi şi mâine El este-adevărat!
E greu să spui că-I viu, și-n cer S-a înălţat
Asta spun cei fanatici; cum Nero-a afirmat.
Şi totuşi văd cu ochii…, cu ochii mei de carne
Voinţa şi-mplinirea ce-n inimă mi-o toarnă;
De-aceea cred şi spun la toți în jurul meu
Că-I viu al meu ISUS în cer cu Dumnezeu.
Daaa…, Nero, n-a crezut! Şi aresta creştini
Crezând că-L va stârpi fugind printre străini.
Satan veni la Petru: “vrei; să duci vestea departe? ! ?
Atuncea fugi; fugi Petru iarăşi şi vei scăpa de moarte.
Petru crezând că trebuie să ducă vestea bună
Îndată alergă spre o lume mai bună.
El nu ştia c-atuncea sosise ceasul sfânt
Când trebuia să moară între cer şi pământ.
Slăvit fie Isus; c-atunci s-a împlinit
Ce IOEL vestise, demult prin Duhul Sfânt…,
Când Isus i-a vorbit într-o vedenie clară
“Fugi, Petre, că eu merg să mor a doua oară”
Înmărmurit de ce văzu şi auzi
Pornise Înspre Roma să fie răstignit.
Soldaţii l-au adus şi Nero l-antrebat:
“Tu eşti bătrânul care azi va fi condamnat?”
El azi cu drag priveşte spre noi care-am crezut
În vorbele-i ce-s scrise pe pagini în Cuvânt.
Iar Duhul Sfânt’ din Tatăl, ne-ndeamnă ne-ncetat
Să spunem cu credinţă... ”HRISTOS A ÎNVIAT”! ! !
Aceasta poezie am scris-o in noaptea de 12 aprilie, dupa ce am vizionat un film relatand intamplari de pe vremea imparatului Nero, cand Petru a fugit din Roma impreuna cu majoritatea crestinilor dupa ce au fost acuzati de incendierea Romei, dar in alergarea lui i se arata Domnul Isus intr-o vedenie iar Petru il intreaba „Quo, vadis, Domnie?”. Răspunsul a fost: „Merg la Roma spre a fi crucificat”.Mi-au ramas in minte aceste cuvinte si ma gandeam;"Doamne de cate ori te rastignim pe tine a doua oara prin neascultarea noastra, in loc sa ne rastignim firea noastra" Evrei 6:6