De-atâtea ori văd voia Ta ca munții-ncețoșați
Ce-nfășurați sunt tot mai mult de norii-nvolburați,
Ca la sfârșit să nu mai văd nimic din Stânca Ta,
Să nu mai știu pe ce drum sunt și nici menirea mea;
Și nu-nțeleg cum Tu lucrezi și care-i planul Tău,
Dar vreau ca-n toate să ascult de Tine, Domnul meu!
Să nu cârtesc pe drum nicicând, chiar dacă nu-nțeleg,
Ci ne-ncetat în viața mea doar Voia Ta s-aleg!
Mă iartă, Tată, dacă doar c-un gând Te-am întristat,
Sau dacă-n drumul către cer, mâhnit, am murmurat. .
Tu mă cunoști, Tu m-ai creat și-n Cartea Ta m-ai scris
Și cu cei dragi pecetluit sunt pentru Paradis!
De-aceea vreau s-aștept umil ce Tu mi-ai pregătit
Să nu apuc pe-un rău făgaș, pe drumul rătăcit. .
O rugăciune am acum în sufletul stingher:
Să nu-mi ștergi numele nicicând din Cartea Ta din cer! ...
Eu nu știu câte-n drumul meu va trebui să las,
Dar tot ce vreau e ca să știu, atunci, în sfântul ceas
Că nu mă vei lăsa străin de locul meu promis,
Că sufletul nu-mi vei lăsa să meargă în abis! . .
Ci cu cei dragi, cu cei iubiți fă să ajungem sus,
În țara dincolo de nori, în glorii de nespus!
Aceasta-i bogăția mea ce nu aș vrea s-o pierd
Pentru nimic din lumea rea, pentru nimic sub cer!
Căci tot ce-i jos e trecător, deșertăciune-n vânt
Și viața trece ca un vis, ca umbra pe pământ;
Iar anii vieții-acum ajung la șaptezeci, optzeci,
Ca mai apoi s-ajungă-n lut, în groapa morții reci. .
Palate mari, împărătești, pământu-agonisit,
Intră cu toate-ntr-un sicriu, c-un trup ne-nsuflețit! . .
La ce folos mi-ar fi să am, ca-n iad să fiu pierdut
Și-n ziua mare să bocesc de tot ce am făcut? . .
O, Tată sfânt, nu mă lăsa de firea mea robit,
Căci ea ar vrea mult, tot mai mult din ce Tu ai oprit.
Spre Ierihon, eu nu cobor ci vreau cu Tin' să urc
Spre scumpul meu Ierusalim, sus, să ajung în vârf!
Și dacă încă Voia Ta nu-o văd, eu vreau s-aștept,
Să nu apuc pe-o cale rea, fiind neînțelept.
Arată-mi, Tată, Voia Ta și cum vrei să-Ți urmez,
Să știu pe cale când să plec și când să mă opresc;
Când Tu spui: "du-te!" să mă duc! când spui: "stai!" eu să stau!
Să nu mă lași pe drum s-apuc cu cei ce viață n-au!
Arată-mi, Tată, Voia Ta și-Ți voi urma supus,
Pe calea ce-mi vei arăta, pe urma lui Isus!