Înaintând pe calea vieții

Înaintând pe calea vieții
Cuget azi citind în carte,
Şi parcă văd prin ochii minţii
O altă viața, după moarte.

O priveliște minunată
În curcubeie de culori,
Cetatea cea cu străzi de aur
Şi o măiestrie de splendori.

Râul vieții care curge
Chiar prin mijlocul cetății,
Izvorând chiar de sub tronul
Regelui etern al vieții.

Iar pe margini, pomul vieții
Care rodește rod bogat,
Iar în grădina fericirii
Poporul cel răscumpărat.

Tronul sfânt al Celui veșnic
Ce-I purtat de heruvimi,
Și-mprejuru-I mii de îngeri
Ce zboară spre înălțimi.

Soare nu este acolo
Și nici noapte nu va fi,
Căci cetatea-i luminată
De Dumnezeu pentru vecii.

Iar acolo sus în slavă
Este acum poporul sfânt,
Cei ce-au biruit necazul
Aici jos pe-acest pământ.

Sunt profeții și martirii
Ce pentru cuvântul sfânt,
Au răbdat până la capăt
Încercări cât și necazuri pe pământ.

Sunt acei ce-n sfântul sânge
Și-au albit hainele lor,
Cei ce-n chinuri și prigoane
L-au slujit pe Creator...

Vreau să ajung și eu acolo
Însă drumu-i lung și greu,
Dar am sprijin pe cărare
Brațul Său de Dumnezeu.

Căci fără ajutorul Lui
Nu voi fi nicicând în stare,
Să ajung cu bine acolo
La eterna sărbătoare.

Dinu Ciolte
28-04-2015