Acum când stăm din nou Cina
Ev. Luca 23:26-49
1 Corinteni 11:23-28

Acum când stăm din nou la Cina,
Ce Domnul Sfânt a rânduit,
Ne recunoaştem sincer vina,
Ne pocăim de ce-am greşit.

Privim în urmă peste ani,
Şi Îl vedem pe dealul Căpăţânii,
Pe cruce pus între tâlhari,
Pe cel ce e „Lumina lumii!”

Batjocorit nespus de mult,
De cărturari şi de soldaţi,
Pus între cer şi-ntre pământ,
El se ruga să fim salvaţi.

I-au pus cununa umilinţei,
Din spinii cei mai ascuţiţi,
Iată-L cu palmele străpunse,
Şi cu obrajii pălmuiţi.

Mâinile Lui ce-au ajutat,
Atâţi bolnavi şi necăjiţi,
Pe cruce au îmbrăţişat,
Vrăşmaşii cei mai îndârjiţi.

Picioarele ce-au alergat,
Să-i caute pe cei trudiţi,
Cu un piron le-au răsplătit,
Mulţimea celor miluiţi.

Stă ca un miel dus la tăire,
Nu blastămă şi nu se zbate,
Ci zice numai: „Tată iartă-i!”
Pe cei ce azi mă dau la moarte.

Celor ce Îl batjocoresc,
Doar prin tăcere le vorbeşte.
Dar pe tâlharul pocăit,
Cu loc în rai îl fericeşte.

Zărim privirea-ndurerată,
Cu un suspin soptind un crez:
„În mâna Ta o Sfinte Tată,
Azi duhul Mi-l încredinţez.”

Dar iată şi sutaşul ce grăieşte,
De adevărul crunt iluminat,
Adânc smerit, uimit, mărturiseşte:
„Era Hristos cu-adevărat!”
...........................................
Când stăm la Masa Domnului,
Privim spre jertfa de la cruce,
Ne-mpărtăşim cu harul Lui,
Ce mântuirea veşnică aduce.

Ne cerem azi din nou iertare,
De câte Doamne Ţi-am greşit,
Avem nevoie de schimbare,
În chipul Tău desăvârşit.

de Teodor Groza
29.04.2015
Vişeu de Sus