Anii grei, ai cărunteţii
Proverbe 16:31: „Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii
Isaia 46 :4
„Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini.
V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc.”
Doamne, am ajuns la anii
Perilor cărunţi
Nici mărirea şi nici banii
Cât ar fi de mulţi,
Nu pot pune o cunună
De cinste, ca ei
Căci ea poate ca să spună
-'N graiul dragostei
C-am fost iubită de Domnul
Pân' la cărunteţi
Şi m-am bucurat de harul,
Blândei frumuseţi
Ce mi-ai pus-o Tu pe faţă,
Tatăl meu cel sfânt
Până-n marea dimineaţă
Când de pe pământ,
Voi pleca fără regrete
Şi păreri de rău
Căci mi-ai dat pe îndelete
Din cuvântul Tău,
Câte-o sfântă-mbărbătare
Când mi-a fost mai greu.
Din iubirea Ta, cea mare
Am gustat mereu
Căci aflat-am mântuirea
Şi iubirea Ta
Până să mă prindă firea
În mreaja ei, rea.
M-ai purtat cu bunătate
Pe umărul Tău,
Binecuvântări în toate
Mi-ai dat, Domnul meu!
Din anii copilăriei
Acelaşi ai fost
Mi-ai dat darul bucuriei
Şi-n viaţă un rost.
Dar şi-n anii bătrâneţii
Ai promis că eşti
Ca şi-n vremea tinereţii
Şi mă sprijineşti.
Fă să-mi port cu mulţumire
Înaintea Ta
Cununa din mii de fire
Albe, ca de nea.
Anii grei ai cărunteţii
Tu să-i uşurezi
Iar apoi, la pomul vieţii
Prin har să m-aşezi
Tot prin îndurarea-Ţi mare
Ce mi-ai arătat
Când spre-a mea răscumpărare
Pe Hristos L-ai dat.