A devenit la modă scrisul,
Condeiu-aleargă pe hârtie,
Că este proză, poezie,
Cuvinte, slove-n veselie,
Vor să alunge tot plictisul,
Nu că ar fi problemă mare
Aceste moduri de-a compune,
Ce e greșit, o spun pe bune,
Degeaba scrii când n-ai ce spune
Și tot ce-aşterni e la-ntâmplare,
Mai e și facebook-ul, se știe,
Câte un like, un comentariu,
Chiar dacă dau în derizoriu,
Se scrie ca într-un memoriu,
Dar cu mult fals, fățărnicie,
Se vrea cu tâlc, cu îndrumare,
Cuvinte curg, dar șchiopătează,
Nu-i rimă, ritm dar epatează,
Căci mintea multe debitează
Și crede că e cea mai tare,
Dar cel pios dă nestemate,
Credința lui, în slove cântă,
El are har, vorbirea sfântă
Și-ți spui, Tată binecuvântă,
Pe cel ce pietre rare scoate!
Iubirea-i ca un râu de munte,
Ca un izvor ce setea-alină,
Acel ce Domnului se-nchină,
Are gândirea mai senină
Și scrierile sunt mai multe,
Toate au miez și au dulceață,
Vorbesc de har, de mântuire,
De Domnul și de-a Lui venire,
De-aceea să nu ne mai mire,
Când le citim, că prindem viață!
Eu spun să cerem îndrumare
Și-nțelepciune-n tot și-n toate,
Căci Dumnezeu e Cel ce poate
Din lut să facă nestemate,
Lasă-L să-ți dea Orientare!
03/05/15, Barcelona -Lucica Boltasu