Mereu să lăudăm pe Domnul
Să preamărim Numele-I sfânt;
Măcar atât să facă omul
Celui, care-a sădit şi pomul
Şi-uscatul l-a numit pământ!

Să-L lăudăm, să-L lăudăm
Cât în noi mai este viaţă!
Şi tot ce-avem doar Lui să-I dăm
În Via Lui toţi să lucrăm
Căci, ce nu ştim tot El ne-nvaţă!

Cum poţi să stai şi să nu-L lauzi?
Cum poţi vorbi făr' a-I cânta?
Nu-ntoarce capul să n-auzi
Timpanu-i spart numai la surzi
Şi doar la muţi legată-i limba.

În felul lui şi mutul cântă!
Şi cel ce-i surd poate s-audă!
Acel ce-i şchiop poate să fugă
Ologul, uite-l cum se urcă!
Toţi pot aduce-o laudă!

Şi iar să lăudăm pe Domnul
Şi Numele-I să preamărim!
Pentru că El ne-a fixat locul
Şi fiecărui i-a dar rolul
Ca-n tot ce facem, să-L slăvim.

Doar unul este Dumnezeu!
Nici nu trebuie s-alegem!
Dar nici să spunem că e greu,
Că nu-ştim care-I bun sau rău
Şi... că deloc nu înţelegem.

E Unic şi ne este Tată
Şi merită să-L lăudăm!
Prin cânt, prin vorbă şi prin faptă
Şi prin decizia luată
Că numai Lui noi ne predăm!

Şi-n orice zi cu El să fim!
Prin El suntem, prin El trăim!
Mergem cu El, cu El muncim,
Să-L lăudăm, să-L preamărim
Şi pentru toate, să-I mulţumim!


A.N 10.05.2015 Firenze