Pe-o filă de suflet vreau s-aștern Isuse,
Cu lacrimi, cu rouă, cu ploile de Har,
Un cântec de Iubire fără de hotar,
Dar rămân atâtea cuvinte ne spuse,
E-o secetă de parcă trudesc în zadar.

Mă ustură în piept izvoarele secate
Și-aș limpezi un petic de cântare,
Să-l înnădesc prin Razele de Soare,
Dar azi Cheritu-mi șoptește „nu se poate”,
Doamne, se usucă seva și mă doare.

Mă trimiți Isuse, în râu-mi subteran,
În taina în care lacrima îmi susur,
Înrămez cântarea în unde de azur
S-o prind pe Cerul Tău, în Noul Canaan,
O candelă-a Iubirii, fără abajur.

Isuse vină iar și îmi inundă vadul,
Fă-mi Tu versul gheizer cu lapte și miere,
Să Îți cânt Iubirea, cu multă Putere,
Din adânc de suflet să țâșnească nardul,
Dragostea Ta Sfântă, care-n veci nu piere.

Sus la Golgota e-un Râu care nu seacă,
Rănile Iubirii varsă seve-n vale,
Ghetsimani, Betezda lacrimilor Tale,
Când îmi seacă seva, inima-i săracă,
Aici mă vindec și merg cântând pe Cale.

Amin!