Să-I mulţumeşti cu lacrime fierbinţi
Lui Dumnezeu Atotstapânul
Pentru că aicea încă ai părinţi
Şi ai unde-ţi găsi alinul

Acolo unde eşti, să-ţi aminteşti
Cu drag şi dor de-a lor iubire;
Oriunde-ai fi, oriunde pribegeşti,
Arată-le respect şi preţuire.

O, nu uita nicicând că te-au crescut
Şi-au dus tot greul pentru tine
Pe tata, mama, care te-a născut
Şi s-au jertfit să-ţi fie bine.

Tu poate n-ai ştiut de câte ori
Ei nu mâncau ca să-ţi dea ţie...
Şi viaţa lor n-a fost mereu cu flori
Ci-adesea, cruntă sărăcie...

Luat mereu cu grija zilelor,
Adesea uiţi că ei există
Și asteaptă să deschizi vechiul zăvor
Să-i luminezi fața lor tristă

Să le săruţi obrazul obosit
Şi mâna lor bătătorită,
Oriunde-ai fi, bogat sau necăjit,
Fă-le viaţa fericită!

În zbuciumul de zi cu zi
De multe ori zici: "Doamne, nu mai pot!"
Şi lacrimi calde-ţi curg fără să ştii
Şi-ţi vine atunci să pleci, şi să laşi tot...

Să calci din nou pământul drag
Şi uliţa copilăriei...
Să stai ca mai demult pe prag,
Cu toţi cei dragi în părtăşie...

Of, cât de dor îti e ades
S-alergi prin roua dimineţii...
S-adulmeci floarea de cireş,
Să simţi din nou farmecul vieţii.

S-auzi cum trec domol pe drum
Care cu fân, cu saci, cu grâne...
Să vezi ieşind din coşuri fum
Şi-n porţi, moşi şi femei bătrâne.

Să tragi la coasă ca-n trecut
Cu dragoste, câte o brazdă...
Să simţi mirosul cel plăcut
Şi Domnului să-I aduci laudă.

O, nu uita, copile drag,
De casa părinteasca,
De ţara ta, de-acel meleag,
De zona-i pitorească...

Acasă-nseamnă locul sfânt
Şi sacru pentru tine;
Acolo-i cerul mai senin,
Şi apele-s mai line...

Acolo-i un popor ales,
Şi o credinţă vie,
Un neam de oameni ce-a-nţeles
A Domnului Împărăţie.

Acolo este încă har
Şi Duhul Sfânt lucrează,
Şi-n rugă, arde Sfântul jar
Căci Dumnezeu veghează;

O rai DIVIN de neuitat
Ţara frumoasă, românească,
Loc drag şi binecuvântat
PACEA ÎN TINE SĂ DOMNEASCĂ!

--------------------------------------
RUGA UNEI MAME

La ceas târziu, închisă-n odăiţă
O mamă-şi cheamă-n taină al său fiu
Sperând s-audă-n noapte la portiţă
Acelaşi glas, acelaşi râs zglobiu;

Şoptind, mereu repetă aceeaşi rugă"
"Indură-Te, Isuse, Domnul meu,
La tronul Tău dorinţa-mi să ajungă,
Ai milă, Tată, sfinte Dumnezeu!

Ai milă de copiii care
Împinşi de neajunsuri au plecat
Departe-n alte ţări... peste hotare...
Şi chiar de Tine Doamne, au uitat...

Cuprinşi de febra-mbogăţirii
Atraşi de strălucirea lumii’ntregi
Cuprinde-i iar cu funia iubirii,
Şi de a iadului mreajă, să-i dezlegi.

Iar pentru cei ce Te-au găsit pe Tine,
Acolo-n depărtari Tu să-i păzeşti
Să-i duci la ape vii şi cristaline
Şi pân' la moarte să îi ocroteşti;

Să le mângâi inima lor mâhnită
Şi-acolo unde sunt, să le vorbeşti
Ca mama şi ca tata altădată,
Şi-n inima lor pururi, ISUS... TU VREM SĂ DOMNEŞTI!