Nu-i moartea sfârşitul, doar lutul,
Se-ntoarce de unde-a plecat,
Ţărâna avară îşi cere tributul,
Dar suflul revine la Cel ce l-a dat.

Şi nu la mormânt se încheie destinul,
Vieţii frumoase, alături de Domnul trăită,
Acolo se-ngroapă durerea şi chinul,
Iar Duhul purcede-n odihna dorită.

Acum s-a sfârşit doar o luptă, umblarea,
Ce-a avut ca parcurs, ne-ncetat pregătirea,
Spre-a fi gata oricând pentru întâmpinarea,
Lui Hristos, şi-a primi de la El, mântuirea.

A plecat, ...ea...s-a dus, e răspunsul chemării,
Unui tată ce-şi strigă copiii acasă,
Punând punct, pe pământ alergării,
Dobândind o răsplată măreaţă, aleasă.

Ştiu că-n urmă rămâne amară durerea,
Ochi în lacrimi, regrete şi multe suspine,
Doar la Domnul, la El, tu găsi-vei puterea,
De-a răzbi, în încercare, cu bine.

Să păstrezi o comoară, amintirile sfinte,
Şi-mpreună cu Romy, mereu amândoi,
Nu uitaţi să v-aduceţi tot timpul aminte,
Mama ta se ruga ne-ncetat pentru voi.

...Nu aici e sfârşitul, va veni revederea,
Când in cer, ne aşteaptă pe toţi o cunună,
Tu veghează şi crede, fă-i mamei plăcerea,
De-a trăi veşnicia cu ea împreună.