Sub Imperiul Amăgirii

Când Doamne-n voinţa Ta,
Tu-ai hotărît, crearea lumii
Spre măreţia Înţelepciunii,
Atunci, ... spre existenţa sa
Tu i-ai creat cadrul prielnic
Prin dragostea de Vistiernic
Ca-n ascultare, ea să stea!

Şi-n câte Doamne, ai creat
Pentru a-i fi viaţa frumoasă
În prezenţa-Ţi maiestuoasă,
L-ai pus în rolul de-mpărat
Peste făpturile, fără cuvânt
Pe primul om de pe pământ,
Şi-ntregul cer, s-a bucurat!

O! Dar nu a fost, aşa să fie
O lume nouă, -n dezvoltare
Spre zlava Ta triumfătoare
Să Te mărească-n veşnicie,
Căci Lucifer, prin travestire
Şi-a-ntins cursa prin ispitire
Şi omu-a căzut prin magie.

Astfel, din stăpân şi Împărat
Transpus într-altă atmosferă -
Grea, viaţa i-a fost pasageră
Pe-acest pământ blestemat,
De-acum chiar, dezmoştenit -
Din al său drept ce-ai rânduit
Când Doamne, Tu l-ai creat!

Ce s-a pierdut, prin amăgire
Sub vina grea de neascultare,
Prin Hristos şi Jertfa-I mare
S-a ajuns iar, la reîntregire -
Prin, , Sămânţa” cea promisă
Când moartea a fost învinsă
Prin scumpa Sa neprihănire!

Astfel, din imperiul amăgirii
Lumea a fost răscumpărată
În Jertfa-Ţi cea sfântă dată,
Prin legea scumpă, a iubirii
Sub care Doamne al Tău har
A marcat vieţii, -un alt hotar,
Destin de-a pururi nemuririi!

Flavius Laurian Duverna
18 mai 2015