Când oare ai venit înaintea Tatălui Ceresc,
Ca să-i spui sincer: Doamne, Îți mulțumesc?
De ce oare e prea greu să fim mulțumitori mereu?
De ce chiar și fratelui tău, a-i mulțumi, uneori e greu?

Dar fericit e omul care, înainte de orice,
Spune un sincer mulțumesc, însuși Tatălui Ceresc!
Lui nu ii este greu a-i mulțumi, chiar și dușmanului său,
Și chiar și încercarea când vine, el se jertfește pe sine,
Și reușește în orice clipă, să spună:
Tată, îți mulțumesc pentru toate!
Căci eu știu că tot ce faci Tu,
E mereu, spre binele meu.

Atunci Dumnezeu cu milă și iubire,
Privește la al Său copil,
Mâna-i întinde și el biruie,
Cu Dumnezeu pășind înainte.

De multe ori, un simplu cuvânt,
Poate schimba un anume gând,
Poate deschide drumuri noi,
Și poate atrage pe Dumnezeu în inimi noi.
Preschimbate și prelucrate, cu recunoștință față de Domnul în toate.

Tată drag, Dumnezeul meu cel viu,
Smerit pășesc a-Ți mulțumi și eu,
Pentru tot și pentru toate,
Căci am văzut mâna Ta peste toate.

Îți mulțumesc, Bunule păstor,
Că m-ai avut în planul Tău,
Și când inima mea te căuta,
Tu mereu mă linișteai și simțeam pacea ta.

Mulțumește-i omule, pentru viața ce Ți-a dat,
Căci de atâtea ori, suntem mai mult nerecunoscători,
Cu greu mulțumim unui om, darămite unui Dumnezeu Atotștiutor.
Căci cuvântul ni se pare greu,
Atunci când e mult prea mare al nostru eu...

Așadar, să ne plecăm cu umilință și sfială,
Punându-ne inima pe tavă,
În fața bunului nostru Tată,
Și să-I mulțumim deplin, pentru harul Său divin,
Pentru tot și pentru toate,
Căci viața însăși e un dar pentru noi, oamenii aparte.