Cât de mare e iubirea?
Are oare ea hotar?
Este ea Dumnezeirea,
Cel mai mare și scump dar?

O, . . iubirea-i infinită,
Un izvor de nesecat,
Dragostea nebiruită
Ce pe cruce-n dar s-a dat.

Dar iubirea e ascunsă. .
Nu o văd, nu o-nțeleg. .
E o taină nepătrunsă. .
Un mister ce nu-l dezleg...

Noi vedem acum în parte
Cum de Pavel ne-a fost spus
Însă-n ziua fără moarte
Vom vedea tot, prin Isus!

Cum putem vedea iubirea?
Cât de-adâncă poate fi?
Când va-ncepe veșnicia,
Oare-n veci va dăinui?

Printr-o floare minunată
Cu parfum îmbietor,
Printr-un cerb ce se adapă
În pădure, la izvor,
Printr-o mierlă care cântă
Triluri mii în zori de zi
Simți iubirea Lui adâncă
Prin atâtea armonii.
Printr-un mire și-o mireasă
Poți vedea iubirea Lui,
Printr-un Rege și-o Aleasă
Sus pe norii cerului!
Prin harul sfântului Tată
Care-n veci va dăinui,
Pentru cei ce ÎL urmează
Dragostea nu va pieri
Niciodată! . . niciodată! . .