VARA
În liniștea adâncă cu mult soare,
Un suflet caută stăruitor răcoare.
Pe undele căldurii zefirul adie,
Ca zumzetul de albine în vie.
Murmură frunzele o chemare...
Și pe cerul iubirii un nor apare.
Picuri de ploaie în dogoarea verii,
Amintesc de mireasma primăverii.
Pe-a luminii undă, unduiește
Căldura, ce parcă totul prăjește.
Și un pom ca o binecuvântare,
Revarsă umbra îndurătoare.
Păcatul arde ca vara toridă.
Și focul lui ca o torpilă,
Mistuie sufletul greu apăsat.
Moartea tentacule și-a etalat.
Isus trimite mângâiere,
Iubirea Lui, o blândă adiere,
Smulge sufletul din groapă.
El, Izvorul vieții, Sfântă apă,
Trimite Cuvântul Său alinare.
Și glasul Său lin ca o boare,
Balsam pentru sufletul zdrobit,
Dezvăluie omului cât l-a iubit.
Focul mistuitor se stinge,
Sub al Lui Isus sfânt sânge.
Mântuirea mângâie suferința
Și-n cel căit, mărește credința.