Lutul şi Olarul





Mă uit la mine, mă uit, privesc din nou la Tine, se uită și-astăzi lutul la Olar,
Se-ntreabă-apoi de unul singur, ce-ar mai putea să-i spună și-astăzi la Olar?
Mai bine tace şi se-nchină, îşi pleacă ochii de ruşine...spre pământ.
De mii și mii de ani pământul, lutul, strigă-ntruna către Tatăl Dumnezeu,
Ar vrea ca singur drumuri să-şi croiască, să fie liber de-astăzi pe pământ.
Nu-i mai convine cum arată, nu-i bucuros cum îl transformă Dumnezeu,
S-a săturat de-atâtea retuşări, de-atâtea modelări, s-a săturat și de Cuvânt,
De mii de ani încearcă singur să-și dea formă, o formă făr' de Dumnezeu.


S-a săturat de-atâtea sfaturi și de Legi, de azi s-a terminat cu toate,
El liber vrea de-acuma ca să fie şi să arate numai, numai cum vrea el,
Să nu depindă absolut de nimeni și nimic, s-a săturat de totul și de toate.
Dar astăzi, parcă lutul s-a trezit din al său vis urât şi și-a venit în fire el,
Se uită azi din nou la el și-apoi din nou la Tine, se uită lutul azi la Tata.
Azi, mă plec și-ngenunchez, recunosc în faţa Ta, recunosc că am greşit,
Mi-atâta de rușine azi, nimica nu-mi plăcea și-am murmurat, mă iartă Tată
Nimica și nimic nu era bun din ce-mi spuneai, mă iartă Tată, am greșit.


Te rog mă iartă astăzi Tată, că m-am purtat şi am vorbit ca și-un nebun,
Destul, destul am rătăcit pe căi răzleţe şi străine şi toate, toate făr’ de Tine,
Îți mulțumesc că Tu m-ai modelat pe roata Ta, zi după zi, an după an.
Astăzi, îţi mulţumesc Părinte Bun, pentru-a Ta răbdare, pentru-a Ta iubire
Îţi mulţumesc atât de mult, de-aceea astăzi eu mă plec şi mă închin doar Ţie.
Ajută-mă, ajută-mă te rog şi-nvaţă-mă să tac, să tac când trebuie tăcere,
Ajută-mă, ajută-mă te rog şi-nvaţă-mă ca să vorbesc, vorbirea de la Tine,
Vorbirea Ta şi vorba Ta, tăcerea Ta s-o am în fiecare zi și zi de zi cu mine.


Îmi iartă vorba şi vorbirea din trecut, te rog îmi iartă şi tăcerea Doamne,
Nu am vorbit când trebuia vorbit, nu am vorbit vorbirea de la Tine Doamne.
Azi, ne chemi şi azi ca şi odinioară, smeriţi şi blânzi s-ajungem ca să fim,
Ascultători ca Tine, smeriţi şi blânzi până la capăt s-ajungem ca să fim.
Ne chemi la "Şcoala Ta" ca să-nvățăm noi toate astea, ne chemi și azi la Tine,
Tu, Tu eşti Rabuni, Bunul și Blândul Păstor, Tu ești Adevărul, Calea și Viața.
Te rog primeşte-mă de azi la "Şcoala Ta" ca ucenic și-nvață-mă să fiu ca Tine,
De la Tine vreau să-nvăţ azi tot și toate, să-nvăț ce-i Dragostea, Iertarea și Viața.


Mă uit la mine, mă uit, privesc din nou la Tine, se uită și-astăzi lutul la Olar,
Oare, ce-ar putea oare să-I spună, pământul, lutul, astăzi la Olar ?
Dar astăzi tace și se-nchină, își pleacă ochii spre pământ și-astăzi de rușine.
Privirea Ta și azi e-asupra mea, mă cercetezi și-ntruna ea mă cercetează,
Îmi cercetezi și astăzi calea și privirea, gândul și vorbirea, inima ce-o am în mine.
De la-nceput și până astăzi, la noi privești și-ntruna vezi cum lutul comentează,
Că nu-i convine cum arată și cum e astăzi modelat, că nu-i convine că-i eşti Tată,
O faci şi tu și-o fac şi eu, o facem toţi și azi în lumea noastră, ne iartă astăzi Tată.


Dar azi, de azi sunt pregătit să tac şi să ascult, să nu cârtesc, să mă smeresc,
Să mă smeresc, aceasta-i taina tainelor, să mă supun, de azi la toți să le slujesc.
Recunosc, ce-Ţi cer acum nu e uşor, de-aceea azi te rog să-mi vii Tu-n ajutor,
Vor fi batjocuri și prigoană, te rog să-mi dai putere Doamne să le-nfrunt,
De la cei din casa mea, de la cei din Casa Ta Părinte, de la cei din jur.
De la-nceput ne-ai modelat din lut cu-a-Tale mâini, din ţărână și din lut,
În nări Tu ne-ai suflat, suflare de viaţă de la Tine, apoi ne-ai dat și-un ajutor,
Te-ai pus în noi acolo în Grădina din Eden, de la-nceput Voi ne-ați iubit.


Te coborai la noi şi ne vorbeai de ce va fi și nume-am pus la toate împreună,
Adesea pe răcoarea dimineţii, cu Tine împreună prin Grădină ne plimbam,
Ne povesteai de toate cele, ce minunat, ce clipe petreceam noi împreună,
Dar am căzut, n-am ascultat de glasul Tău şi azi se vede, cu toții suferim,
Rătăcim, doar vestea ni-i se duce și-astăzi că trăim, noi nu mai suntem împreună.
Murim în noi mai mult în fiecare zi, ne depărtăm de Tine, de-aceea astăzi suferim,
Mai pune-mă din nou te rog pe roata Ta Părinte, tânjesc să fim iar împreună,
Învață-mă de azi să rabd, să tac, să iert și să iubesc, învață-ne de astăzi să iubim.


Destul cu ura și păcatul, mândria și fățărnicia, destulul e destul azi Doamne,
Destul am rătăcit pe căi străine, destul am fost atât amar de vreme făr’ de Tine,
Destul, de azi mă-ntorc Acas’ la Tine Tată, te rog mă iartă şi ai milă Doamne,
În sac și în cenușă de azi mă pocăiesc și-n-genunchi de azi mă-ntorc la Tine,
Te rog să mă primești așa cum sunt, mă iartă și mă spală, ai milă astăzi Doamne.
Mă uit la mine, mă uit la Tine, se uită și-astăzi lutul la Olar, se uită azi la Tine,
De azi se lasă modelat, nimica nu-Ți mai spune, îți mulțumește și se-nchină,
Mă simt iubit, mă simt iertat și-ți mulțumesc, ce Minunat și Bun ești Tată.



7-Ianuarie-2009.