CÂND VEI IEȘI LA LUMINĂ...


Din grota rece când ieși-vei la lumină
Vei fi scăpat de orice fel de tină
Și solzii grei ce chipu-ți deformează
Se vor desprinde să intre sfânta Rază.

Să vezi atunci ce gânduri constructive
Te vor pătrunde să vezi noi perspective
Și teama va dispare și va dispare rana,
Vei fi în stare să-ți vezi, în Rai, coroana.

Acolo unde ești doar bezna te pătrunde
Vino la noi! Te rog nu te ascunde!
Acolo dimineți, nicicând, nu o să vină
Nu simți lăuntrul ce plânge și suspină?

Ungherele sunt reci; cum poți dormi în ele?
De când n-ai mai văzut strălucitoare stele?
Clocești amenințări și tot felul de scheme
Și tocmai de aceea ființa-ntreagă-ți geme.

A fost o neveghere, a fost o rătăcire
Și ai ajuns în spațiul lipsit de încălzire
Tot ce trimiți de-acolo e o dovadă clară
Că starea-n care ești e șubredă, precară.

Tavanul a slăbit, urmează prăbușirea
Trântește masca jos să poți vedea ieșirea
O mână e întinsă, o mână salvatoare
De nu te prinzi de ea, urmează demolare.

Renunță la orgoliul ce ți-a furat menirea
Acceptă azi chemarea, acceptă și iubirea
Și nu mai sta ascuns crezând că faci slujire
Căci numai cu Isus există împlinire.

Când vei ieși, iubite, la veșnica Lumină
Să fii cu-acei ce-n Adevăr se-nchină
Toți sfinții s-or uni în cânt și celebrare
Că înc-un fiu pierdut a-nvins o încercare.


George Cornici