Pastelul unei seri de Mai

Spre amurgul lin de seară
În parcul cu frumoase-alei,
Fluid, mirosul florilor de tei
Îl simţi ca o mireasmă rară
Balsam suav de pimăvară
Iscând dulceaţa dragostei.

Virtuţi arzânde din scântei,
Ce puls îi dau vieţii precară
Spre-nalt ca a focului pară,
Te saltă-n culmea empatiei
Trezindu-ţi vlaga bucuriei
Care-ncepe-n cânt s-apară.

Mireasma cea îmbătătoare
O simţi, când teii-s înfloriţi
Aşa de mândru-mpodobiţi
Prin starea cea-nviorătoare
Ce clipe-aduc, de relaxare
În mintea celor ce-s trudiţi.

E un tablou, prea minunat
O seară de Mai, în natură
Când înfloriţi, teii concură,
Prin palmaresul lor bogat
Cu atâtea flori de admirat
Ce toată fauna-ţi procură.

Şi-aşa-i de frumos pe alei
De-atâta farmec încărcate
Ce-s străjuite şi-nzestrate
Cu salbe mii din flori de tei,
Mărind prezenţa existenţei
Cu-al lor miros pe înserate.

Prin crengile ce-s aplecate
De ciorchin lângă ciorchin -
În dulci culori, ca de rubin
Noian de flori înmiresmate,
Izvor sunt pentru sănătate
Balsamul când din ele vin.

Flavius Laurian Duverna
25 mai 2015