O zi frumoasă, însorită, cu flori de mai și cer senin
De-atâtea ori se-nmănunchează cu legământul cel divin.
Și multe inimi în iubire, sub zarea dalbei primăveri
Își văd dorințele-mplinite, pe sub miresme-n adieri.
Alte dorințe prind viață când grâul copt șoptește-n lan
Cuvinte tainice spre soare, cuprins de dragoste și-alean.
Iar alte multe legăminte așteaptă zile de serbări
Când de pe văi apare toamna, cu minunatele-i culori.
Și chiar și-n zile când natura e îmbrăcată-n alb curat
Se leagă sfinte legăminte, sub cerul iernii-nfrigurat.
Ziua aleasă pentru nuntă poate să fie zi cu nori
Sau cu un cer senin, albastru și-un soare sus, strălucitor.
Sau când ai vrea să fie soare, să vină ploaia-mbogățind
Ziua unirii tale-n Domnul cu ființa ce ți-a dăruit.
Că este soare sau e ploaie, că-i cer cu nori sau e senin,
Tu știi că marea sa valoare e legământul cel divin.
De ce divin? Că ești în Domnul și că prin El tu te unești
Într-o-mpletire întreită cu ființa scumpă ce-o iubești.
E Domnul, tu, și darul care prin El tu ți l-ai câștigat,
El este Dragostea, izvorul ce niciodată n-a secat!
El pentru veci mereu va curge, pentru iubiții Lui copii,
De bei din El, vei bea viață și vei trăi pentru vecii!
Tu, casa ta și cei ce-n Domnul se leagă-n sfântul legământ:
Cei care beau din apa sfântă, vor moșteni Edenul sfânt!
Iar legământu-i pân' la capăt; un nod cu Domnul împletit,
Îndeplinind Cuvântul vieții, iubind cum Domnul a iubit!
Cum și-a iubit Hristos Mireasa, așa iubește mire drag
Pe-a ta mireasă ce atâta te-a așteptat să-ți iasă-n prag!
Să fi condus mereu de Domnul, să fi preot în casa ta,
Să-ți ocrotești mereu aleasa, având mereu grijă de ea.
Iar tu mireasă fii supusă, cu drag de Mire ascultând,
Căci el la rându-i se supune și-ascultă de Isus oricând.
Până la capăt, împreună, cum spuneți azi în legământ,
Căci doar sfârșitu-ncununează o căsnicie-n Cel Preasfânt!
Deci pân' la capăt, doar cu Domnul, până din ceruri va suna
Plecarea-n țara bucuriei, unde domnește Dragostea!