Ce uşoară e credinţa când e drumul numai flori
Şi sunt zilele senine şi e cerul fără nori...
Ce uşor s-aduci în rugă laude şi mulţumire
Când ţi-e trupul sănătos şi cămările-ţi sunt pline...

Dar când ochii ţi-s izvoare de lacrime şi suspin
Când te simţi printre ai tăi un paria, un străin...
Când povara ce o duci e prea grea şi mult prea mare
Atunci se vede credinţa căci e pusă la-ncercare!

Doamne, Te rugăm fierbinte calea noastră să veghezi
Prin arşiţă sau furtună să ne binecuvântezi
Iar în clipe fericite dă-ne înţelepciune Tată
Să ştim câte-Ţi datorăm...să nu uităm niciodată!

Vulcan-05-05-2015
Mary