De ce strângi speranțe amare
Și arzi în cuptorul-păcat?
De ce te cobori în uitare
Străin, părăsit, întristat?

De ce plângi în suflet suspine
Și-ascunzi a durerii povară?
Ascultă cerescul din tine,
Cuvântul Iubirii-comoară!

Privește ce sânge curat
A curs pe pământul murdar
Când Domnul Isus, întrupat,
Ne-a dat mântuirea în dar!

Căci valul divin de la cruce
A dus murdăria-n adânc;
De veacuri seninul străluce
Și florile cântă în crâng.

Și-ntreaga natură se-nchină,
Salută Lumina Iubirii,
Izvorul de viață divină,
Șuvoiul ceresc al zidirii.

Doar tu, om, făptură-coroană
Mai plângi în cuptorul-păcat:
De ce nu primești Darul vieții?
Iertarea, ce Domnul ne-a dat!

Hai! lasă potecile sparte
Și chinul de gânduri stăine:
Ascultă Cuvântul din Carte,
Lumina Iubirii divine!

Unește-te-n duh și simțire
Cu Cerul, în corul slăvit,
Cu frații din noua slujire,
Cu Domnul, ce-atât ne-a iubit!

Nu strânge speranțe ascunse
Străin, în cuptorul de fier;
Cu brațele Sale străpunse
Isus te așteptă în Cer!

Curaj! nu trăda Adevărul,
Isus te iubește și iartă,
Isus Împăratul și Tatăl,
Te-ascultă, te cheamă, te-așteaptă!


Florești, Cluj