Ce adâncă îndurare să fim toți acasă-n cer,
Să fim una toți iubiții care au crezut în El... .
Să îi văd pe toți aceia ce-n credință au trăit
De la-ntemeierea lumii pân' la marele sfârșit!
Cât de mare bucurie sus în ceruri voi avea
Când cu-apostolii, cu Pavel în splendori mă voi vedea;
Cu martirii din arene ce-au murit pentru Isus,
Ca o jertfă peste veacuri, mărturie făr-apus.
Mai presus însă de-apostoli, și de Pavel, de martiri,
Aș dori să văd izvorul nesecatei nemuriri:
Pe Mielul care pe cruce preț de sânge a plătit
Să împace cu Preasfântul omul rău și rătăcit
Biruind moartea cu moarte si prin invierea Sa,
Înviind printre milioane de iubiți și ființa mea!
Cinste, slavă, glorie, laudă fie-adusă Celui Viu!
M-a salvat chiar și pe mine de la moarte și pustiu!
*
*
*
Pân' la Marea Înviere, suntem însă pe Pământ
Să luptăm deci pân' la capăt, cu iubire și avânt!
Ca apostolii, ca Pavel, ca martirii în Isus
Să rămânem în credință și ținând stindardul sus!
O candelă minunată e Cuvantul ce s-a dat
Pentru cei ce încă-așteaptă Cerul Său cel minunat!
Și ades îmi vine-n minte ce-n Cuvânt eu am găsit
Despre cei ce pentru Domnul chiar și chin au suferit!
Ca lumini peste decenii, peste sute, mii de ani,
Tot la fel de vii și astăzi, prin a mărturiei grai.
Și îi văd parcă aievea cum sus crezul și-l țineau,
Cum din dragoste de Domnul, chiar la moarte se duceau:
-Ai o ultimă scăpare! Leapădă-te de Hristos!
-Niciodată! Niciodată! Jertfa mea-i va fi prinos!
-Doar o jertfă cât de mică, pe altarul lui Cezar!
-Niciodată! Doar Acelui ce mi-a dat Viață-n dar!
-Soarta ți-e pecetluită, negreșit azi vei muri!
-Ahh! ... , vedea-voi fața-i sfântă astăzi chiar, în veșnicii!
Și-ntre strigăte de ură a mulțimii din cel rău
Coborau jos în arenă "mieii" sfinți din Dumnezeu.
Ca o floare din cenușă răzbătea un cânt plăpând,
Apoi altul și-ncă altul către Marele Miel sfânt!
Din tribune cruda gloată auzea venind frânturi
Pe aripi de adiere din cântări și rugăciuni.
Și-apoi flori însângerate către cer se deschideau
Pentru sufletele albe cari spre slavă se-înălțau!
Da, lăsau în urmă ura din cazanul rupt din iad
Ce le fu eliberare și intrare-n sfântul vad.
Iar la Poarta Veșniciei se vedea un Miel Preasfânt
Cum își lua mieii în brațe, și-i ducea în cerul sfânt
În cântări de bucurie și-n eterne armonii
Unde lacrima se șterge și dispare orice chin!
*
*
Cad pe gânduri... amintirea mă întoarce în trecut
Și-mi arată locul care cu-ani în urmă l-am văzut,
Ce mi-a dat fiori și lacrimi și un dor nespus de cer:
De acolo-au fost martirii ridicați înspre etern!
Fiecare fir de iarbă care tremură în vânt
Îți șopteste că acolo a fost sânge pe pământ!
C-au fost jertfe pentru Domnul, pentru cei ce vor veni
Spre-a le fi de mărturie, călăuză-n veșnicii.
Că acolo-a fost iubirea ce a stat mult mai presus
Decât propria lor viață lepădată de Isus!
Te gândești atunci la tine: cum sunt eu față de ei?
Care este diferența dintre mine și-acești miei?
E o mare întrebare... sunt mulți azi ce fug de ea
Și cu-o formă de evlavie cred că-n ceruri pot intra
Fără de o viață sfântă, fără fapte, fără țel
Înșelându-se ei înșiși că se poate ajunge-n cer
Doar trăind pe-ascuns credința, fără sfantul legământ,
Făr' ca să mărturisească tuturor crezul lor sfânt. .
Cei ce-acum se rușinează de un nume de creștin
Nu vor fi parte în ceruri la ospățul cel divin! . .
Sunt cuvinte din Scriptură, nu-ale oamenilor răi
Sunt cuvintele rostite de Hristos pentru ai Săi:
"De te rusinezi de Mine și Eu mă voi rușina
Când în ziua minunată voi veni în slava Mea!
Tatăl meu și sfinții îngeri vor vedea cu-adevarat
Că mă rușinez de tine cum de Min' te-ai rușinat!"
Este trist să fi aproape dar să nu atingi un țel,
Să te lupți toată viața dar să nu ajungi în cer...
Doar rușinea să îți fie buturuga de ne-nvins,
Piedică pe-a ta cărare către sfântul Paradis? ... .
Da, așa ne spune Domnul, dacă negi ca ești creștin,
Dacă nu urmezi în apă chiar exemplul Său divin!
Cum poți azi în libertate să te rușinezi de El
Când atâția miei de jertfă au iubit pe sfântul Miel
Până la capătul vieții, cu viața lor plătind,
Răstigniți pe cruci cu ură și în colți de lei sfârșind?
Sfâșiați de crude fiare, arși pe ruguri pân' la scrum
Cu copii, părinți, neveste, de-un cezar hidos, nebun...
Mii de flori pentru câmpia de dincolo de Iordan
Au plătit credința-n Domnul și intrarea-n Canaan. .
Cercetează-ți astăzi viața, nu-asculta azi de cezar
Când îți spune că-i rușine să te chemi salvat prin har!
Nu îți vinde veșnicia pentru alte simpatii,
Rușinat atunci când lumea îți va spune, ce va fi:
Că vei pierde prieteni, case, că vei fi dezmoștenit...
Chiar de-ai pierde totu-n lume, sus în cer vei fi primit!
Nu te amăgi tu singur, nu te vinde, tu ești scump,
Domnul îți va fi alături, nu te va lăsa nicicând!
Tot ce e aici, va arde, tot ce-i sus va dăinui,
În balanță-i scrumul veșnic și serbarea-n veșnicii!
Nu fugi în rotocoale după aburi, după fum,
Nu-aduna nimic, gunoaie, destinate pentru scrum!
Dacă vrei să fim alături în preafericita zi
Sus, cântând la sărbătoare cu ai Domnului copii,
Cu martirii și cu sfinții, și cu frații în Isus
Nu te vinde pe nimicuri, ci îndreaptă-ți ochii-n sus!
Să primești cununa slavei chiar dacă n-ai meritat
Să rămâi pe veci în glorie cu Cel care-a fost junghiat!
Pentru tine-un preț de sânge pe Golgota s-a plătit!
Azi e ziua, azi acceptă legământul cel sfințit!

Amin.