Priveşte Doamne iară
Spre noi, dacă mai vrei...
C-am devenit o ceată
De falşi copii ai Tăi...

Lumina este slabă
Sarea nu mai are gust;
Ah! Cum a fost odată,
Atunci... mai la început...

Aveam pe-a noastră masă
Caiete de cântări... Scriptura...
Dar azi, aproape în orice casă,
Găseşti numai măsuţa...

Dar nu-i pe ea nimic
Din darul cel de sus...
Ci doar tronează un ibric,
Şi cănițe îndeajuns...

Iar frații laolaltă
Îşi sorb din plin cafeaua
Uitând că a lor haină,
Sclipea la fel ca neaua.

Căci a fost spălată
Cu sângele cel sfânt;
Şi ne-a săpat în palmă
Pe cruce răstignit.

Şi când laolaltă
Cu toții ne-adunam
Cântam cântări de laudă
Şi pe genunchi ne proşteneam.

De era vreo boală
Pe loc, ea dispărea...
Căci Isus din slavă
Cei rău îndepărta.

Dar nu la fel acuma
Când cafeaua împărăteasă
A îndepărtat Scriptura
Şi tronează sus pe masă.

Fraţii îi aduc închinare
Stând la bârfă, glume rele
Şi uitând de-ale lor altare,
Se trezesc pe altă cale.

Şi robiți de zbucium greu
Se încep a se întreba:
De ce e Doamne atât de greu,
Şi nu simțim prezența Ta?

Unde să coboare Domnul
Căci i-am dat cafelei tronul
Şi privind la televizoare
Îi dăm partea de-nchinare.

N-avem timp de rugăciune,
Nici de post, şi fapte bune,
Suntem mereu robiți
Şi de satan, ispitiți.

Nu te înşela măi frate,
Domnul nu vrea jumătate
Vrea ca tot să-i dai Lui
Pentru slava cerului.

Fă-ți din trup un templu sfânt
Să locuiască Duhul Sfât
Şi ascultă a Lui povață
Cum şi Biblia ne-nvață.

Să fim plin de-a Lui putere
Ca Isus la a Sa venire
Să ne ia pe toți la Sine
Pentru cât? O veşnicie!

Amin.