Cȃte anotimpuri, cȃte sãrbãtori
Trec pe-aripa vremii în necaz și flori;
Cȃtã bucurie-n suflete am strȃns,
Cȃtã întristare peste noi a nins!

Timpul nu așteaptã, chiar dacã ne știe,
Timpul nostru curge; curge-n veșnicie!
Ne zbȃrcește chipul, pasul și puterea,
Dar nu poate-nvinge dorul și iubirea!

Ȋntre cȃnt și lacrimi ne întreabã gȃndul:
-De ce,-n lumea noastrã, nu rãmȃne timpul?
Și rãspunde Harul: -Nu e un mister,
Timpul, pe pãmȃnt, e-o haltã cãtre cer!


Florești, Cluj